La fel ca fraţii lor din celelalte regiuni istorice ale României, au existat o mulţime de masoni şi din Transilvania, care au avut un rol important în viaţa culturală, socială şi politică a românilor. Printre aceste personalităşi se numără Simion Bărnuţiu, Samuel Brukenthal, Ioan Piuariu Molnar, Alexandru Vaida Voevod, Traian Vuia, Octavian Goga, Eftimie Murgu.
BARNUTIU, Simion (1808-1864). Om politic şi gânditor. Profesor de filosofie la Blaj şi participant activ la Revoluția de la 1848 din Transilvania Exilat la Viena după înfrângerea Revoluției, îşi termină studiile în drept (1852), filosofie la Blaj şi salat Vendula Universitatea din la Facultatea de Drept susținându-şi docidemia Mihăileană şi apoi la Facultat de Drept din last unde a fost primul profesor de filozofie. A predat cursuri de psihologie, peda un adept drept, fiind filozdreptului natural. Gândirea sa socială şi Hlosofică are ca teme libertatea şi independența națională, dreptul tuturor popoarelor la viață şi propăşire, posibilitățile omului de a cunoaşte lumea Autor al mai multor lucrări: O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă (1842) Raporturile românilor cu ungurii şi principiile libertății naţionale (discurs rostit în Catedrala din Blaj la 2/14 mai 1848), Dreptul public al românilor (postum, 1867), Dreptul natural public (postum, 1870), Pedagogia (postum, 1870), Psihologia empirică şi logica (postum, 1871), Estetica (postum, 1972), precum şi al mai multor cursuri universitare de metafizică, etică şi istoria filosofiei. În 1856 participă la lucrările unui atelier din laşi.
BRUKENTHAL, Samuel, baron~ (1721-1803). Om politic sas din Transilvania. Consilier al împărătesei Maria Tereza. A condus Transilvania (pe atunci provincie a Imperiului Austro-Ungar) ca preşedinte al guvernului şi ca guvernator, între 1774-1787, contribuind la înfrângerea Răscoalei lui Horea din 1784. Palatul său din Sibiu a devenit (din 1817) Muzeul Brukenthal. Inițiat în Loja Zu den Drei Adler din Viena.
GOGA, Octavian (1881-1938). Poet, publicist şi om politic. Studi uperioare la Budapesta şi Berlin. Secretar al Societății Astra din Sibiu şi membru al Partidului Național Român din Transilvania. Din cauza concep lor sale ce favorizau unitatea politică a românilor, autoritățile austro-ungara ianuarie 1917 semnează Declarația de război împotriva monarhiei austo ungare. Membru fondator al Comitetului Național al Unității Române, constituit la Paris în 1918. După unirea Transilvaniei cu patria mamă a fost ministru fără portofoliu şi ministru al Instrucțiunii Publice şi Cultelor în Consiliul Dirigent (Guvernul) al Transilvaniei (1919), ministru de Stat (1920), al Cultelor şi Artelor (1920-1921), de Interne (1926) şi prim-ministru (28) decembrie 1937-10 februarie 1938) în guvernarea Goga-Cuza, care a precedat dictatura regală a lui Carol al II-lea. Fondator al Partidului Național Agrar (1932), preşedinte al Partidului Național Creştin (1935). Poezia sa evocă satul ardelean într-o lumină dramatică şi simbolică în volumele: „Poezii”, „Ne cheamă pământul”, „Din umbra zidurilor”, „Cântece fără țară”, „Din larg”. Membru corespondent (1914), membru titular (1919) şi vicepreşedinte (1929) al Academiei Române. Laureat al Premiului Naţional pentru Poezie (1924). În aprilie 1929 avea gradul 30 şi milita pentru fondarea Blocului Creştin Franc Masonic. lată două opinii din presa vremii: „Studențimea universitară la care a apelat Goga prin câțiva fruntaşi studenți nu este dispusă să-l urmeze” (Mihai Negru, 1929). „D-1 Octavian Goga care, deşi este mason, habar n-are de rostul Franc Masoneriei, căci şi-a permis să vorbească în lojă despre Creştinism – greşeală ce masonii nu-i vor ierta niciodată. D-1 Goga a mers aşa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja Națională să se numească Loja Creştin-Națională” (V. Trifu, 1932).
HAHNEMANN, Christian Friedrich Samuel (1755-1843). Medic român de origine germană. Bibliotecar al Baronului Brukenthal (şi el mason). În 1789 a pus bazele homeopatiei. La 16 octombrie 1777 a fost inițiat în Loja St. Andreas din Sibiu.
MURGU, Eftimie (1805-1870). Profesor, filolog şi jurist. Audiază cursuri de filosofie şi drept la Pesta (1827-1834). Profesor la Academia Mihăileană din laşi, unde ține primul curs de filosofie în limba română (1834). Profesor de logică şi drept la Bucureşti, unde a participat la comploturile revoluționare din perioada premergătoare şi postmergătoare lui 1848, fiind închis de două ori (1845-1848 şi 1849-1852). A condus Revoluția de la 1848 din Banat, militând pentru recunoaşterea drepturilor naţionale ale românilor. Deputat în Parlamen- tul de la Pesta şi preşedinte al Adunării Populare a Românilor de la Lugoj.
Inițiat în tainele Franc Masoneriei încă de când se afla la laşi; în 1834 era Venerabilul unei loji din capitala Moldovei.
PÉTERFI, Ştefan (1906-1978). Botanist român de naționalitate maghiară. A efectuat cercetări asupra algelor marine şi asupra inhibitorilor de creştere a plantelor. Principalele sale lucrări sunt „Creşterea şi dezvoltarea plantelor” şi „Nutriția plantelor”. Membru corespondent (1955) şi titular (1963) al Acade- miei Române. Vicepreşedinte al acesteia (1974). Nu se cunosc locul şi data inițierii sale. În 1932 era Venerabilul Lojii Bethlen Gabor din Târgu Mureş.
PILIARIU-MOLNAR, loan (1749-1815). nist. Primul medic titrat român (1774). Chirurg al Universității din Viena, medic la Sibiu şi profesor de oftalmologie la Şcoala medico-chirurgicală din Cluj. Autor al celei dintăi gramatici româno-germane, al unei istorii universale şi al unui dicționar român-german. A inițiat prima publicație științifică medi- cală, „Sfătuire către studenții în chirurgie” (1793) şi a colaborat la redactarea lui Supplex Libellus Valachorum. Inițiat în loja sibiană St. Andreas, la 16 septembrie 1781. Gradele de Companion şi Maestru le-a primit în aceeaşi lojă, la 17 aprilie 1783 şi, respectiv, 13 octombrie 1784.
VAIDA-VOEVOD, Alexandru (1872-1950). Medic şi om politic. În timpul studiilor de medicină efectuate la Vierna, salută delegația română care a adus aici Memorandumul (1892) şi participă la organizarea unui congres care critica stăpânirea maghiară în Transilvania (1896). Conducător al Partidului Național Român din Transilvania şi al Partidului Național-Țărănesc, reprezen- tant al românilor din Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, citeşte în 1918 în acest Parlament, Declarația de valorificare a dreptului de autodetermi nare al Națiunii Române. A fost ales de Marea Adunare Națională de la Alba Julia (1 Decembrie 1918), membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918. 1920) şi membru al delegației care a prezentat regelui Ferdinand I, Actul Unirii. Dan Amedeo Lăzărescu îi prezintă astfel activitatea: „Între decembrie 1919 şi martie 1920 s-a aflat în fruntea Guvernului României, calitate în care, după întoarcerea lui Ionel Brătianu, a condus delegația țării noastre la Con- ferința de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne (de trei ori – n.n.) în guvernele formate de Partidul Național-Țărănesc (10 noiembrie 1928-6 iunie 1930 şi 13 iunie-9 octombrie 1930) şi apoi din nou prim-ministru (6 iunie-10 august 1932 şi 4 ianuarie-13 noiembrie 1933). În martie 1945 a fost arestat, iar apoi deținut cu domiciliu forțat până la sfârşitul vieţii”.
După Dan Amedeo Lăzărescu, Vaida-Voevod a solicitat primirea în Loja intelectuală Ernest Renan, în primele luni ale anului 1919: „După ce Brătianu a semnat în numele României, la 28 iunie 1919, Tratatul de Pace cu Germania, în Galeria oglinzilor din Castelul de la Versailles, el a părăsit Parisul şi a revenit în ţară…”.
În acest context, Vaida-Voevod a fost audiat la 7 iulie 1919, în vederea inițierii care a avut loc abia la 4 august, fiind primit ucenic în loja în care a solicitat acest lucru. La 20 septembrie 1919 a participat la Paris, ca invitat special, la şedinţa de închidere a Conventului anual al Marelui Orient al Franţei. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient de Franţa, Vaida a avut prilejul să trateze cu Clemenceau şi cu George Lloyd, ei înşişi membri ai acestei societăți secrete, în cu totul alte condiții decât lonel Brătianu. Pe bună dreptate, V.V Tilea aprecia în lucrarea sa „Acţiunea diplomatică a României”, publicată în 1925, că Alexandru Vaida-Voevod a ştiut „să construiască pretenţiile noastre o bază armonizată cu interesele Aliaților, izbutind să caştige României, în scurt timp, locul şi rolul cel mai important între toate statele Europei Centrale şi Orientale”.
După Horia Nestorescu-Bălceşti, la 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctua al României (deci primise deja gradul 33), iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.
VUIA, Traian (1872-1950). Inginer şi inventator, pionier al aviației mondiale, constructorul primului avion din lume, brevetat în Franţa în 1903. A mai inventat un generator original de abur cu randament termic mare, brevetat în mai multe țări. Membru al delegației române la Conferința de Pace de la Paris (1919); a participat în mişcarea de rezistență în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind preşedintele Frontului Național Român din Franţa.
A fost iniţiat la 4 august 1919, în Loja pariziană Ernest Renan, împreu- nă cu Al. Vaida-Voevod şi cu ceilalți membri ai delegației române la Conferința de Pace de la Paris.
(sursa, EMILIAN M. DOBRESCU, în Masoneria în Transilvania, coordonatori Tudor Sălăgean, Marius Eppel).