Unul dintre momentele cele mai importante în masonerie şi, implicit pentru mason (viitor mason) este iniţierea.
Walter Leslie Wilmshurst, unul dintre cei mai importanţi autori masoni, preocupat de partea mistică a masoneriei, vorbeşte, în cartea sa „Masoneria şi înţelesul ei tainic”, şi despre iniţiere.
„Căci ce înseamnă „Inițierea” – pentru care există așa de mulți candidați prea puțin conştienţi de ceea ce presupune acest lucru – și ce urmăreşte ea de fapt? Ea înseamnă un nou început (initium); o îndepărtare de vechea metodă și de vechiul stil de viață și intrarea într-o viață nouă, cu o mai mare cunoaștere de sine, ce adâncește înțelegerea și intensifică virtutea. Ea înseamnă trecerea de la starea şi stilul natural de viață către o stare și un standard mai înalt de viață. Înseamnă abandonarea idealurilor comune ale lumii exterioare, convinși fiind că acele idealuri sunt doar umbre, imagini şi înlocuiri vremelnice ale acelei Realități ce le stă la bază, în schimbul căutării susținute și neîncetate a acelei Realități în sine și recuperarea acelor secrete autentice ale ființei noastre care zac îngropate și ascunse în „centrul” sau partea cea mai profundă a sufletelor noastre. Înseamnă trezirea acelor facultăți superioare ale sufletului până atunci adormite care îşi înveşmântează posesorii lor cu „lumina” ce întăreşte noua conștiință și extinde capaci- tățile perceptive. Și în cele din urmă, în limbajul cu care orice mason este familiarizat, înseamnă că solicitantul îşi va dedica, de acum încolo, viața mai degrabă Divinului, decât lui însuşi sau oricărui alt scop, astfel încât, cu aju- torul principiilor Ordinului, el să poată a exprima și mai bine acea frumusețe a cucerniciei care mai înainte poate că nu s-a manifestat prin intermediul lui”, scrie W.L. Wilmshurst.
El explică că pentru a accepta această definiție a Inițierii – care s-ar putea să fie potrivită pentru a o aplica ca test, nu numai pentru cei care caută să fie admişi în interorul Ordinului, dar și pentru noi înșine, care suntem în interiorul lui este evident că sunt esențiale niște calificări speciale ale minții și ale intenției pentru candidatul potrivit spre a fi de folos Ordinului în conformitate cu propria sa doctrină.
„Adevăratul candidat trebuie, într-adevăr, să fie aşa cum indică și cuvântul candidus, și care înseamnă „om alb”, alb în interior, aşa cum în mod simbolic el este înveşmântat în alb în exterior, astfel încât nici o murdărie din interior să nu poată împiedica pătrunderea zorilor acelei Lumini din sufletul său pe care el o consideră a fi dorința arzătoare a inimii sale de a fi primit în Ordin. Dar dacă dorește într-adevăr să afle tainele și misterele propriei sale ființe, el trebuie să fie pregătit să abandoneze toate prejudecăţile din trecut și felul său de a gândi și, cu supunere plină de evlavie, asemenea unui copil inocent, să-şi predea mintea pentru a putea primi poate adevăruri noi și neașteptate, pe care Inițierea promite să le transmită și care se vor dezvălui și se vor confirma din ce în ce mai mult în aceia și numai în aceia care sunt și continuă să fie pregătiți corespunzător pentru a le primi.
„Cunoaște-te pe tine însuți” – aşa suna porunca de deasupra porților vechilor temple de Inițiere, căci împreună cu această cunoaștere a fost promisă cunoaşterea tuturor secretelor și misterelor. Masoneria a fost gândită să predea cunoaşterea de sine. Dar cunoașterea de sine presupune o cunoaştere mai profundă, mai cuprinzătoare și mai dificilă decât cred oamenii. Nu înseamnă că îți poți însuşi cunoştinţe doar trecând prin trei sau patru grade timp de mai multe luni; aceasta este o cunoaştere imposibil de însuşit pe deplin dacă orice alt tip de cunoaștere nu este lăsată de o parte și până când nu se parcurge o cale dificilă, lungă și obositoare, dar potrivită, care să-i călăuzească pe discipoli în vederea realizării acestui deziderat. Cel mai avansat și mai înţelept dintre noi este poate doar un Ucenic în acest fel de cunoaștere, oricât de înalt ar fi rangul pe care îl are. Pe ici pe colo mai găseşti vreunul demn de a fi onorat drept Calfă în adevăratul sens al cuvântului. Maestrul-Mason complet – omul perfect care într-adevăr a străbătut calea pe deplin și nu doar sporadic și a suportat toate încercările grele, și a cărui conștiință s-a înălţat până la unirea cu Autorul și Dătătorul de Viață, capabil să mijlocească și să dea viață altora – este greu de găsit vreodată.
O realizare atât de înaltă, de ideală, ni se pare greu de atins; noi suntem doar oameni ai unei lumi îndeajuns de ocupată cu îndeplinirea obligațiilor civice, sociale și familiale și care urmăm, evident, calea normală a unei vieți obişnuite. Cu toate acestea, pentru a face posibilă această realizare pentru noi ca destin al nostru, pentru a indica acea cale de autoperfecționare acelora care cutează s-o străbată, a fost instituită Masoneria speсulativă modernă, și pentru accentuarea acestei necesități a fost scrisă această lucrare. Căci Masoneria înseamnă acest lucru sau nu înseamnă nimic care să merite căutarea oamenilor profunzi; nimic care să nu poată fi căutat atât în afara Francmasoneriei, cât și înăuntrul ei. Ea proclamă faptul că există o cale de viață superioară și mai tainică decât aceea pe care călcăm de obicei, și că atunci când lumea din afara ei, îndeletnicirile și răsplata lor, îşi pierd atracţia pentru noi și se dovedesc insuficiente pentru sa-ţi sfacerea nevoilor noastre mai adânci, mai curând sau mai târziu vom fi siliţi să ne întoarcem la noi înşine, să căutăm să batem la uşa unei lumi interioare; pentru această lume interioară şi pentru calea care duce la ea, Masoneria ne promite lumina, ne trasează calea şi ne arată condiţiile care să ne ducă la progres”, mai arată W.L. Wilmshurst.
sursa: „Masoneria şi înţelesul ei tainic”, W.L. Wilmshurst