În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, la câteva decenii după fondarea Marii Loji din Londra și Westminster (24 iunie 1717), se vor înființa primele Loji masonice în provinciile istorice românești. Cea dintâi a fost Loja Augustia din Orientul Iași, fondată la 30 august 1742, o Lojă care prezintă o importanță aparte în privința structurii și a membrilor săi. În același secol, în Transilvania sunt atestate documentar Lojile Zu den drei Säulen la Brașov (1749) și St. Andreas zu den drei Seeblättern la Sibiu (1767). Atrase de principiile și obiectivele sale, au fost inițiate în Francmasonerie mari personalități ale vieții culturale, științifice, militare și politice, atât în Lojile din țară cât și în cele din străinătate: Nicolae Bălcescu, I.T. Ulic, Vasile Alecsandri, Samuel von Brukenthal, Simion Bărnuțiu, Ion Ghica, Mihail Sadoveanu și mulți alții.
Dobândirea independenței de stat a României în 1877, a impulsionat acțiunile în plan masonic pentru fondarea unei mari Obediențe suverane în România, deoarece în țară funcționa un mare număr de loji aflate sub Obediența Marelui Orient al Franței, al Marelui Orient Lusitan sau al Marelui Orient al Italiei. O primă încercare s-a făcut la 1 iunie 1859, prin fondarea „Marii Loji Steaua Dunării”, Ion C. Brătianu devenind Mare Maestru. Al doilea pas a fost făcut la 7 mai 1879, la inițiativa colonelului Anton Costiescu, fost Maestru Venerabil al Lojii Înțelepții din Heliopolis. La 1 mai 1879, a promulgat „Constituția Masonică Română”, pentru a constitui Marele Orient al României ca „Putere Suverană națională şi independentă”. Mare Maestru a fost numit Theodor Rosetti. Marele Orient a avut o viață scurtă (7 mai 1879 – 15 decembrie 1880).
Fondarea Marii Loji Naționale Române a avut loc la 8/20 septembrie 1880. Căpitanul Constantin Moroiu a fost ales Mare Maestru. A fost adoptată o singură Constituție pentru întregul Ordin Masonic Român, publicată la București în 1881. Marea Lojă Națională Română își afirma statutul de masonerie deistă și regulară, fiind unică putere masonică ce avea ca arie de jurisdicție întreg teritoriul Vechiului Regat al României și se punea „sub scutul și protecția Guvernului român și a legilor țării”.
sursa: https://mlnr.info/