Läsând în urmă incertitudinile privind originea francmasoneriei, să trecem la fapte mai certe. În 1717, de Sf. Ioan Botezătorul, patru loji masonice care spuneau despre sine că se întâlneau „din timpuri imemoriale” s-au reunit la taverna Goose and Gridiron (Gasca şi Grătarul) din vecinătatea cimitirului catedralei St Paul din Londra și au constituit prima Mare Lojă. Gentlemanul Anthony Sayer a fost ales Mare Maestru. Astfel a luat ființă prima organizație de francmasoni recunoscută în mod public, dar care, la vremea aceea, reprezenta doar lojile londoneze. Francmasoneria s-a extins apoi foarte repede, mai ales datorită influenței membrilor pe care i-a atras. Ducele de Montagu a devenit Mare Maestru în 1721 şi în 1723, la şase ani de la fondarea Marii Loji, James Anderson, un preot prezbiterian scoţian care locuia pe atunci la Londra, a publicat The Constitutions of Freemasonry. El afirmă că că i-a consultat, la elaborarea Constituţiilor, pe „Marii maeştri adjuncţi şi pe alţi învăţaţi”, iar lucrarea sa a fost publicată „cu împuternicire din partea Marii Loji”. Constituţiile lui Anderson confirmă condiţia impusă de masonerie membrilor ei de a crede într-o Fiinţă Supremă şi au oficializat multe reguli deja existente în loji, precum acelea care interzic discuţiile politice şi pe cele religioase.
După fondarea primei Mari Loji în 1717, francemasoneria s-a dezvoltat exploziv. Până în 1730 numărul de loji crescuse de la patru la şaptezeci, iar jurisdicția Marii Loji s-a extins la provincii din întreaga Anglie. Marea Lojă dădea de asemenea împuternicire de constituire (patentă) unor loji în străinătate, primele fiind în Spania (Gibraltar) şi în India. În 1737 a fost inițiat Frederick Lewis, Prințul de Wales, care a devenit primul mason englez de viță regală. S-a stabilit astfel o legătură între familia regală britanică și franemasonerie, care se păstrează şi astăzi. Formarea primei Mari Loji a popularizat şi a reglementat activitatea masoneriei de pe întregul teritoriu Insulelor Britanice. În Irlanda, se pare că lojile speculative s-au format foarte repede pe plan local, din tradiții existente. Marea Lojă a Irlandei a luat ființă în 1730, iar Marea Lojă a Scoției, în 1736. În 1751 o a doua Mare Lojă a fost organizată la Londra. Aceasta și-a luat titlul de Marea Lojă Antică și avea să concureze cu prima Mare Loja timp de peste şaizeci de ani. Rivalitatea s-a încheiat prin formarea Marii Loji Unite a Angliei și, la momentul potrivit, vom analiza acest proces plin se semnificații.
Crearea primei organizații masonice public manifeste la Londra in 1717 a avut efecte însemnate şi dincolo de graniţele Marii Britanii. În perioada 1717-1740 s-au aprins luminile masonice în toate ţările Europei.
Sursa: W. Kirk MacNulty – Francmasoneria. Simboluri, secrete, semnificaţie)
