În Ardeal francmasoneria este o zămislire a iluminismului, dar şi cea mai bună unealtă de propagare a ideilor sale. Promotorii francmasoneriei transilvănene au fost saşii.
LOJA „SF. ANDREI LA CELE TREI FRUNZE DE NUFĂR”DIN SIBIU¹. La 15 mai 1767 opt bărbați din rândul națiunii săseşti, în frunte cu Simon Friedrich von Baußnern (viitorul comite al saşilor!)², toți tineri reîntorşi de la studii universitare din Germania unde au luat contact cu francmasoneria sistemului templier, împreună cu un al nouălea mason inițiat de ei au întemeiat în taină loja „Sf. Andrei la cele trei frunze de nufăr” (St. Andreas zu den drei Seeblättern)3.
După 9 ani de lucrare in tăcere, fără a mai iniția pe nimeni, în baza patentei de constituire obținută de Baußnern de la marele maestru al ordinului francmason, baronul von Hund, masonii sibieni au fondat oficial loja „St. Andrei” in luna martie a anului 1776
Loja şi-a desfăşurat activitatea cu amploare din ce în ce mai mare in anii următori. Între 1 ianuarie 1781 şi solstițiul annului (1784) au avut loc 54 de recepții de noi membri, între care tipograful Martin Hochmeister cel Bătrân (der Altere), viitorul episcop al saşilor, Müller, Carl Brukenthal, Bedeus-Scharberg sa. Prin biletul de mână, emis de împăratul losif al II-lea la 11 decembrie 1785, se permitea activitatea lojelor francmasonice în cuprinsul imperiului, dar acestea erau supuse unei supravegheri din partea organelor statului. Totuşi, câteva zile mai târziu (la 30 decembrie 1785), loja „Sf. Andrei la cele trei frunze de nufăr şi-a sistat activitatea pe o perioadă de 5 luni.
După reluarea activității, între 1786 și 1790 s-a înregistrat epoca de maximă înflorire a lojei, cu 106 recepții și 85 de avansări.
Moartea lui losif al II-lea şi urcarea pe tron a împăratului Leopold al II-lea au însemnat sistarea şi sfârşitul lucrărilor lojilor. Finalul lojei St. Andrei la cele trei frunze de nufar” din Sibiu sreda de cauză prin decizia temporarei acoperiri” (Inchideri), până la aprobarea sa de către noul monarh, adoptată de loja însăşi la 22 martie 1790. Decizia de aprobare din partea împăratului nu a mai venit, iar loja nu s-a redeschis.
sursa: Mihaela Cosma în „Masoneria în Transilvania (Tudor Sălăgean, Marius Eppel)