Pentru a înțelege francmasoneria, trebuie studiată şi istoria Ordinului, îndeosebi sistemele teroretice și tradițiile din care a provenit și specificul de care s-a impregnat, cu vremea, în fiecare comunitate. Din păcate, sunt disponibile foarte puține informații demne de încredere. Istoriile masoneriei din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea sunt destul de fanteziste şi lipsite de spirit critic. Majoritatea acestor scrieri situează începutul francmasoneriei în perioada biblică sau în cea clasică și sugerează că ar fi existat un ordin secret care a activat în taină de-a lungul Evului Mediu și al Renaşterii înainte să devină public la începutul secolului al XVIII-lea. Abia mai recent, istoricii au încercat să fie mai riguroşi. Abordānd subiectul originii masoneriei, în The Art of Memory însă, Frances A. Yates consideră că până și cercetătorii cei mai riguroşi trebuie să lase nerezolvată problema originii masoneriei „speculative”, adică a folosirii simbolice a coloanelor, a arcadelor și a alter forme arhitectonice, precum și a simbolismului geometric, pentru învățătură morală și o perspectivă mistică asupra lumii, a omului şi a Arhitectului Divin al Universului. Dar continuă să fie publicate lucrări istorice fanteziste. Unii autori au sugerat recent că francmasoneria a fost întemeiată de cavalerii templieri care au fugit în Scoția pentru a evita persecuția din Franţa, însă această idee nu se susține cu probe. Poate vom cunoaşte cel mai bine istoria francmasoneriei cercetând informațiile despre primii membri ai Ordinului.
Prima „activitate francmasonică” documentată cu certitudine are loc în Anglia la mijlocul secolului al XVII-lea. Primii masoni speculativi care pot fi identificați neîndoielnic și despre care avem informații substanțiale sunt Sir Robert Moray şi Elias Ashmole. Ei au fost inițiați în 1641 şi, respectiv, 1646, ambii în nordul Angliei. Se pare că Moray a fost inițiat într-o lojă operativă care acționa în cadrul trupelor scoţiene din Anglia; Ashmole a fost inițiat într-o lojă temporară din Warrington, Lancashire. Numele fraților prezenți la această inițiere sunt consemnate în jurnalul lui Ashmole și se pare că din respectiva „lojă temporară” nu făceau parte deloc masoni operativi. Nu avem multe informații despre acest subiect, dar putem spune că în nordul Anglei, de la mijlocul până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, adepții se reuneau ad hoc in loji temporare cu scopul de a „face masoni”. E plauzibil că aceste loji temporare au continuat să se reunească întrucât, deși nu era o organizație oficială, francmasoneria trezise deja interesul publicului. Scrieri datând din această perioadă vorbesc deja elagios despre Ordin. Lucrarea Natural His-tory of Staffordshire (cca 1684) a lui Robert Plot prezintă pe scurt practicile masoneriei, afirmând că „persoane dintre cele mai eminente nu refuzau să facă parte din această breaslă”.
Sursa: W. Kirk MacNulty – Francmasoneria. Simboluri, secrete, semnificaţie)