Probabil că, înainte de a vorbi mai pe larg despre francmasonerie, ar trebui să începem cu o încercare de definire a ei, iar una dintre definiţiile propuse ne este oferită de Constituţia Masoneriei din România, din anul 1894: „Masoneria- continuatoare a societăţilor secrete antice- este un apostolat, compus din membri de orice naţionlitate sau religie, propunându-şi a regenera omenirea prin formarea bunelor moravuri şi luminarea oamenilor pentru triumful adevărului, al dreptăţii şi atingerea scopului final al omenirii”.
Olimpian Ungherea, în volumul său „Dex Masonic”, ne oferă o interpretare mai largă a masoneriei: „Francmasoneria este unul dintre cele mai prestigioase, longevive și misterioase fenomene sociale.
Pretutindeni în lume, în toate cetățile ei de cultură, se află mii de cărți despre Masonerie. Despre spiritul acestui străvechi şi fratern Ordin Universal. Despre ritualurile lui ezoterice. Despre rosturile și resorturile lui. Despre izvoare, principii și simboluri. S-au scris și publicat biblioteci întregi de tratate, studii, crestomații, enciclopedii, dicționare. S-a tipărit lot ce s-a știut despre Masonerie. Și totuşi, misterul marele ei mister! – persistă. Aşa cum de altfel persistă – captivant, fascinant – însuşi misterul lumii, întruchipat în trei fundamentale întrebări: De unde Denim? Cine suntem? Incotro ne îndreptăm?
Realitatea drastică, brutală şi necruţătoare a condiţiei umane ne demonstrează, în fiecare clipă a vieții noastre – oricât de nedigerabilă ar fi această constatare- că marile mistere ale Lumii și ale Masoneriei Universale, în chintesența lor, încă sunt păstrate și gestionate de o gigantică putere ezoterică. Evident, nu o putere supraumană, ci născută din însăşi suprema înţelepciune a speciei umane, cu scopul unic de a păstra ca pe un sacrament misia omului pe pământ: să zboare spre stele, să ducă mai departe și să semene sămânța divină în solul fertil al altor pământuri din infinita Împărăţie a Cerurilor. Restul nu sunt decât simple teorii, teze și antiteze, păreri, puncte de vedere și opinii botezate de savanți drept concepții științifice.
Una din marile erori, frecvent întâlnite în studiile și tratatele despre Masonerie, e aceea că fenomenul Masonic este receptat și analizat ca un bloc monolitic și monocord. Aşa cum nici umanitatea, în asamblul ei, nu este o masă omogenă, uniformă, nici Masoneria nu poate fi.
Desigur, Masoneria este Universală, altfel nici nu se poate – dar nu este închisă într-o dogmă, precum religiile. Nici într-un ritual unic, precum la celelalte Ordine ezoterice.
Chipul Masoneriei chipul generic al lumii este diferit de la o epocă la alta, de-a lungul istoriei, dar întotdeauna egal cu sine însuşi. Pentru că este iluminat din interior de același foc divin, născător de Forță, Frumusețe și Înţelepciune. Generator de Libertate, Egalitae și Fraternitate.
Masoneria Universală (de la James Anderson către noi) nu este altceva decât urmaşa – de drept și de fapt – a unor confrerii inițiatice, unele vechi de peste cinci mii de ani, cu apelative dintre cele mai exotice: Frăția Şarpelui, Cercul Orphic, Templul lui Osiris, Misterele Eleusine, Fiii Văduvei, Colegiile lui Numa, Maeştrii din Como, Templierii, Rozaçrucienii, Ghildele de Constructori etc. etc.
Dintotdeauna, în toate epocile, arhitecții și constructorii au jucat un rol major, decisiv, în structura socială a civilizațiilor de pretutindeni. Ei deţineau secretele înălțării marilor cetăți, tainele geometrice ale Templelor, ale catedralelor, ale zidurilor de apărate, ale drumurilor și apeductelor, ale armelor și uneltelor. Dar, stăpâneau, totodată, și misterul vieții, al gândirii şi evoluției spirituale. Stăpâneau arcanele celor șapte arte liberale: Aritmetica, Astronomia, Geometria, Gramatica, Logica, Muzica și Retorica. Și deloc întâmplător, Faraonul era supranumit: „Maestru al Artelor” sau „Maestru al Lucrării”. Pentru că lucrarea lui avea profunzimile și rafinamentul Artei. Iar doctrina Masonică are exact acest nume: Arta Regală.
Preailustrul Ramsay spunea, cu aproape trei veacuri în le urmă: „Numele de Mason nu trebuie să fie luat în sensul lui literal, grosolan şi material, ca și cum marii noştri învăţători ar fi fost doar nişte simpli lucrători în piatră”.